În scrierile sale teoretice, Valéry porneşte de la ideea unei realităţi autonome a limbajului literar, se confruntă cu problema conştiinţei artistice şi îşi mărturiseşte îngrijorarea cu privire la perenitatea civilizaţiei, viitorul libertăţii spirituale şi retroacţiunea progresului asupra omului. Renumele său literar decurge totuşi în cea mai mare măsură din opera sa poetică, în care - sub influenţa lui Stéphan Mallarmé - predomină măestria formală şi mai puţin sensul inspiraţiei artistice, folosind alegoria în exprimarea conflictului permanent dintre intelect şi simţământ. Valéry dezvoltă teoria semnificaţiei multiple a poeziei: "Versurile mele au sensul care li se dă în momentul lecturii. Ar fi o mare greşală - care ar contrazice esenţa poeziei - să se afirme că fiecare poezie corespunde unei anumite intenţii reale şi unice a autorului"