scrisoare deschisa catre revista Ateneu

M-am hotărât să scriu această replică nu din amor propiu sau din prea mult sine ci pentru că, eu consider că mi s-a făcut o nedreptate formându-mi-se o imagine nefavorabilă. Astfel, in Revista de cultură Ateneu, nr 7 (455), iulie 2007, tânărul critic, Adrian Jicu, încearcă să facă o “cronică” literară la cartea mea “ Clip, cântece amoreze “, ed. Junimea, 2007. In pagina revistei, ironic numită “ cronică literară “ A.J. scrie despre trei cărţi scrise sub titlul pueril şi dominant: “ Super-ofertă: trei poeţi băcăuani”. Se vede slaba experienta a tânărului critic întrucât dumnealui începe cu volumul meu publicat în anul 2007 şi termină (glumeţ, cronologic) cu volumul “ Ochiul Minervei” de Stănilă Moisoiu, ed Studion, 2005. Lasând datele tehnice deoparte am să încerc să vă arat cum se face o cronică în Ateneu.

Trecem de încă un titlu sau poate un posibil subtitlu şi ajungem la “cronica” d-lui Jicu. Ea începe cu o neînţelegere a sa, cum de unii oameni ca Liviu Antonesei sau Cezar Ivănescu, pot lăuda o carte ale cărui motive d-l Jicu nu le găseşte. Dar oare ce înseamnă a face o cronică ? Neinţelegând alte cronici ? Sau pur şi simplu, mai nou, e punctul de plecare într-o aventură oarbă? Criticul băcăuan mirându-se în continuare de spusele altora, subliniind unele reticenţe ale celor menţionaţi. Iar toată « chestia » asta durează mai bine un sfert din însemnările d-lui Jicu. Unde este cronica? O polemică se poate face pe alte subiecte şi totuşi, eu aştept, să se vorbească despre carte. Iar ea începe într-un final dar, bineînţeles, făcând o constatare că volumul are 45 de pagini, numindu-o “broşură”, ceea ce-mi atrage atenţia imediat la o altă ”cronica” tot de d-l Jicu, tot din acel număr, la un alt tânăr scriitor: Grigore Soitu-“Spam”, ed. Brumar, 2007. Fraza care urmează să o redau fiind aproximativ identică din cele două “cronici”: “ o broşură citibilă în 10 minute.” Domnul Jicu, câţi scriitori au început cu o “ broşură”? Am să enumăr eu câţiva : Ion Bogdan Lefter, Daniel Corbu, Octovan Soviany, Adrian Urmanov, unde vedeţi partea negativă a unei “ broşuri”? Să nu mai pun la îndoială calitatea scriiturii prin acest copy-paste a unei bucăţi din “cronică”. In sfărşit urmează câteva rânduri în care dumnealui îşi exprimă părerea despre cartea mea. NO COMMENT!

Bineînţeles că A.J. termină “cronică” cu încă o gafă. De ceva timp încerc să fac câteva videopoeme după textele din volumul menţionat pe care le-am postat pe site-ul meu. Si acum am să citez din D-l Jicu “ şi oricât de interesantă ar fi ideea de a face videopoeme şi de a le pune în circulaţie prin intermediul internetului, ele vor fi trecătoare…” ce treabă are cu volumul? Si doresc să reamintesc tânărului critic de Generaţia Beat, Pop Art-ul american cu nume sonore ca Ginsberg, care au creat videopoeme şi le-au promovat sau ca Silvia Plath sau Billy Collins. Videopoemeul este o artă, cum poate fi o artă trecătoare? poate în schimbare ? Si ce treabă are volumul cu videopoemul? Nu sunt decât nişte opinii puerile din păcate despre unele lucruri care în România nici măcar nu s-au concretizat aşa cum în Occident se facea în anii 60. Si bineînţeles, ca şi “părerile” d-lui Jicu de până acum, aşa se termină şi “cronica”…cum trecătoare sunt manifestele şi programele scoase pe banda de Generaţia 2000.” Iarăşi trebuie să-l anunţ pe d-l Jicu că ceea ce scriu acum tinerii scriitori sau “programele” sunt experimente. De la optzecişti încoace se caută o nouă abordare a literaturii, se înceracă limitele ei şi e omenesc ca unii care creează nişte programe culturale, artistice şi să mai eşueze (ma refer la diversele manifeste douamiiste) dar fiecare pune suflet în ceea ce face dar bineînţeles că rezultatul se va vedea în timp. Din păcate în provincie se merge pe un sistem invechit unde un astfel de manifest este primit cu reticenţă, mai mult, sunt alungaţi, complăcându-se în aceleaşi lucruri de ani de zile. Imi pare rău ca d-l Jicu vede astfel o generaţie lângă care creşte!