CLIP cantece amoreze

1.
… pe bancheta tapiţată cu piele maro, femeile din faţa mea îmi iau degetul şi mi-l sărută , îmi arată fundul şi îmi zic: “dezbracă-te şi înţelege că până la urmă trebuie să ne mângâi fesele … speriat, acoperit cu perdeaua ce pute a şuncă… atunci mi-au atins organele sexuale… “dragostea… dragostea învinge, nu-s tâmpită să nu înţeleg, m-am îndrăgostit şi trupul meu e plastilină… hai, modelează-mă!”. am pocnit-o peste fese şi am coborât la prima staţie.

3 septembrie 2005

2.
la baia din tren îmi şoptesc în oglindă: “vreau să desfac picioarele unei tinere”. îmi izbesc ţeasta de oglindă. un fir de sânge se prelinge pe nasul meu ascuţit. cioburile îmi taie şi palma, în spatele oglinzii scrie ”sug pula! ana 1984, mă găsiţi pe personalul gheorghe ghiorghiu-dej-adjud, mă veţi recunoaşte”.

6 septembrie 2005

3.
draga mea, îţi scriu din nou cum a dansat gândacul cu picioarele în sus, cum s-a prins de pielea mea şi a fugit lăsându-mă să-i mângâi aripa ruptă.
când am plecat din bacău m-am împiedicat de toiagul unei bătrâne. e cea care te-a botezat şi care ţi-a cerut un copil să-l ia în călătoriile ei cu personalul. m-a muşcat de obraz şi mi-a zis să-i păstrez cicatricea ca semn al dragostei. am şchiopătat puţin după aceea. mi-era teamă să nu mă împiedic a doua oară de bătrâna ce mă amăgea cu mentosane.

7 septembrie 2005

4.
mă ridic din patul şifonat şi încep să desenez cu talpa piciorului. sora mea intră în cameră şi îmi vorbeşte de prietenul ei. s-a sinucis aruncându-se în faţa trenului.

10 septembrie 2005

5.
ajuns în roman mă îmbăt vreo trei zile şi mă plimb prin el ca
într-un organ viu de câine. am găsit un înger de pluş părăsit în balta de motorină. plouă, plouă cu ochi de peşte şi eu mă pierd printre firele nesfârşite ale furtunii. de pe un pod pe altul ne zâmbeam în holograme. trebuie să fim cuminţi, trebuie să taci şi să cânţi într-un colţ al tău. să cântăm…

13 septembrie 2005

6.
mi-am părăsit o parte din piele pe pereţii seminarului vechi. în fiecare dimineaţă înfig o piuneză în cărămizi. am decojit un perete bolnav, după care dând jos temelia am citit însemnările lui toni: “am păcătuit şi am mâncat până când m-am îngreţoşat. citesc singur în paraclis câte trei rugăciuni în fiecare seară, dar muştele îmi distrag atenţia, păcătuiesc iar… vreau ca trupul meu să fie aruncat în foc, iar ţeasta să-mi fie despicată de un topor”(19 mai 1994). după ce am citit mesajul, m-am tăiat în palma dreaptă şi l-am astupat cu sânge.

15 septembrie 2005

7.
nu credeam că pot să merg prin tren şi să-i cunosc fiecare celulă. sufeream de melancolie. mai târziu făcem un duş pe ascuns şi mâncam un corn cu gem. aşa sunt dimineţile în roman: ciorile vin la tine şi ciugulesc din inima ta. fiecare pasăre e chipul unei boli.

18 septembrie 2005

8.
sunt atât de îngrozit că muşc perna transpirată când în mintea mea se tot ascunde cântecul inimii. adorm sub influenţa ei, mă gândesc la trupul ei roşu, acoperit cu duhuri albe ce mă loveau în timp ce respiram. începusem să mă bat cu pumnii în piept, până când mi-au căzut bucăţi de piele.

30 septembrie 2005

9.
nu credeam că ai să renunţi aşa uşor. acum când ştiu ce îmi lipseşte mă simt trădat. ştiu că acea fată a fugit cu un picior şchiop. stau pârjolit de soare ca un animal fără blană, nu mai cred nimic din ce-mi spune oracolul. din două în două zile mă plimb cu barca pe acelaşi loc stropit cu meduze. pe vremuri mă legănam pe frunze de nuferi îmbrăţişat de tine, acum mă gândesc cum să tai apa cu degetul fără să mă ud.

1 octombrie 2005

10.
când alerg pe coridoarele seminarului nu mai găsesc sfârşitul lor. alunec pe un dâmb de margarină şi, în cele din urmă, ajung la baie. în tunică arăt ca un vierme. îi cer o ţigară lui costel şi mă gândesc la mâinile tale de nisip. trăim în oraşe separate de un zid de cărămizi putrede. rămân ca o silueta într-o erecţie perpetuă, uşor ne confundăm şi cu tutunul chiar atunci când sângele e albastru ca cerul şi abia ne mai auzim.

14 octombrie 2005

11.
nu trebuia să mă laşi pentru că te-ai plictisit să mai mergi cu personalul. pe tren văd doar jocul unor siluete egiptene ce ne dansează dragostea. nu ştiai că aici ne-am născut noi? îţi mai aduci aminte cum îţi recitam din stănescu, cum îţi sărutam talpa piciorului, cum şchiopătai?...atunci ne-am format dansul…lent…ritmatic.

15 octombrie 2005

12.(descriere între patru pereţi)
mă afund în pat câteva zile. în cameră strivesc o casetă a lui guţă şi gândul meu îl arunc cu hârtia de ambalaj. pe noptieră văd aceleaşi şosete împuţite de căteva săptămâni, mă fac că nu-mi pasă. vine iar femeia de serviciu şi ne udă cu clor. pe optsprezece paturi fiecare lichid reprezintă creierul nostru îmbâcsit cu alcool. în fiecare centimetru dintre paturi e sinuciderea. hainele acoperite cu bucăţi de unghii şi mâncare stricată devin femeile ce nu pot fi văzute.

19 octombrie 2005

13.
nimic nu-i mai frumos decât mişcarea uşor sacadată a coapselor unei femei frumoase… să-i atingi irisul alb cu simţul de animal. cum se umflă pielea mea, cum ard obrajii o dată infectaţi. geamătul aprins se înăbuşeşte sub o singură planetă ce vibrează între noi.

22 octombrie 2005

14.
frumuseţea ta e scrisă pe fiecare vagon, dacă ai merge mai departe de bacău frumuseţea ta ar fi orbitoare, dacă ne-am întâlni poimâine probabil nu te-aş recunoaşte. ţi-aş cădea în genunchi şi ţi-aş copia chipul din praf, bucată cu bucata, după ce tocmai am sângerat. dar acum că am mers mai departe de bacău trebuie să te citeşti…

28 octombrie 2005

15.
“m-au zugrăvit preoţii să nu pot vorbi, mi-au spălat ochii cu aghiasmă”…după ce parcurgi pereţii cu ochii viaducţi, cazi printre organele ascunse în mâl. e moarte de hârtie cu creierul ei decupat din ziare... peste zid frumoasele călugăriţe întinse pe apă. e boala pe care nu o pot lăsa în măsuri exacte de deşeuri.

30 octombrie 2005

16.
ca o lipitoare mă aruncam pe tot corpul tău eram atât de însetat încât vroiam să-ţi cunosc fiecare milimetru. doream să te desfac şi să-ţi miros fiecare organ în parte. să intru în trupul tău să nu mai ies, să mă identific cu ochii tăi. eram înnebunit şi mergeam lipit de tine peste tot, acum nu mai vreau decât să-ţi scriu, să te electrocutez cu fiecare cuvânt.

4 noiembrie 2005

17.
te-am văzut în colţul vagonului, erai îmbrăcată în alb, părul uşor îţi mângâia umerii. ochii ţi se jucau pe picătura de pe geam. erai atât de mică încât te puteam ascunde în buzunar, erai un fulg de energie. ţigara încă o mai învârt în gaura din compartiment. nimeni nu vrea să vorbească de ceea ce a fost.

5 noiembrie 2005

18.
acasă în oneşti. încă mai aud picăturile de la robinetul stricat din bucătărie. în sufragerie, printre cărţi, madame butterfly savurează ultima porţie de aer. mă întind pe gresie, m-am lipit de ea cu adeziv… deveneneam un ornament grotesc lângă closetul abia folosit. nu mă mai deranja musca ce-mi gâdila nasul. nu vroiam decât să păşesc prin arterele tale de portocală, să pot să te dezbrac de piele. mă întorc în pat şi mă joc cu ruleta umbrei tale de metal. căldura din palmă încă te mai frige? căutam un loc între termopan şi cărămizi… locul marcat de păianjeni cu motoare, ce mă prinseseră în plasele lor.

22 noiembrie 2005

19.
în cameră, în semiobscuritate, la fiecare sunet urcau din podea săgeţiile otrăvite ce nu mă puteau lovi. cămaşa pe care ai uitat-o la mine le vorbea cum eram întinşi în pat şi ne puneam oglinda deasupra noastră, ne puneam întrebări şi ne răspundeam prin săruturi. adormeam transpiraţi pe când povestea noastră se imprima pe pielea cerşafului…

noi ne iubim şi coborâm în lumea lor…
şi stăm aşa…împreună
şi eu vin din sud
şi tu vii din est.

29 noiembrie 2005